Dicționar de termeni

În cadrul acestui program, cu rol de corectă informare a comunității UNATC, inițiem acest dicționar de termeni, cu mențiunea că lista este deschisă.

Pentru a putea acoperi cât mai mulți termeni din această arie, oferim o dublă perspectivă, una juridică, respectiv una psihologică.

Perspectiva juridică

Protecția juridică a membrilor comunității universitare UNATC față de comportamentele inadecvate ale altor membri ai aceleiași comunități, cum ar fi abuzul, hărțuirea, hărțuirea sexuală, discriminarea ori alte fapte care aduc atingere demnității sau creează o atmosferă intimidantă, ostilă, degradantă, umilitoare sau ofensatoare, are la bază atât norme din legislația națională, cât și dispozițiile din Codul de etică și deontologie universitară al UNATC aprobat de senatul universității în anul 2017 („Codul de etică”).

Deși sintagme precum “abuz psihologic”, „abuz emoțional”, „abuz fizic”, „abuz sexual” etc. sunt des utilizate în vorbirea curentă, fiindu-le atribuit un sens asimilat celui din domeniul psihologiei (prezentat în secțiunea de mai jos), legislația națională care reglementează conduita în unitățile de învățământ superior nu utilizează termenul de „abuz” ori sintagmele menționate anterior pentru a desemna anumite tipuri de comportamente prohibite în unitățile de învăţământ şi în toate spatiile destinate educației şi formării profesionale, ci recurge fie la o terminologie diferită – „violență psihologică – bullying”–, fie la descrieri ale comportamentelor inadecvate.

De cealaltă parte, Codul de etică utilizează anumite sintagme din limbajul comun pentru a desemna fapte ce se abat de la normele de etică universitară (e.g. abuzul de autoritate, orice formă de hărțuire, orice tratament discriminatoriu etc), însă pe bună dreptate s-a apreciat că este necesară actualizarea acestuia, unul dintre obiective fiind adaptarea conținutului la terminologia introdusă în legislație ulterior aprobării Codului de etică (e.g. “violență psihologică – bullying” – sintagmă introdusă în Legea nr. 1/2011 la finalul anului 2019).

Absența unei corelații strânse între terminologia utilizată în limbajul curent și terminologia juridică poate genera dificultăți la încadrarea unui anumit tip de comportament în categoria celor interzise de lege ori prin Codul de etică, efectul constând în accentuarea riscului ca faptele inadecvate să fie dificil de încadrat ca abatere de la buna conduită în mediul universitar / de la etica universitară și, mai apoi, de sancționat.  

Așadar, ne propunem ca până la intrarea în vigoare a noului Cod de etică, care va reglementa în mod riguros și, acolo unde este cazul, exemplificat, comportamentele ce au tras un semnal de alarmă întregii comunități, să oferim definițiile legale ale acestor din urmă comportamente.

Violența psihologică – bullying

Legea nr. 1/2011 stabilește în mod expres că „În unităţile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise comportamentele care constau în violenţa psihologică – bullying.”, această din urmă sintagmă fiind definită drept:

acţiunea sau seria de acţiuni fizice, verbale, relaţionale şi/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârşite cu intenţie, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecinţă atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau grup de persoane şi vizează aspecte de discriminare şi excludere socială, care pot fi legate de apartenenţa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale, acţiune sau serie de acţiuni, comportamente ce se desfăşoară în unităţile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale.”

Corelând definiția de mai sus cu diferitele forme de abuz prezentate în secțiunea conceptelor psihologice, se poate observa că violența psihologică – bullying se referă la majoritatea formelor de abuz definite în psihologie (abuz psihologic – emoțional, mental, verbal; abuz fizic; abuz social; abuz sexual; abuz financiar), pe care le plasează în contextul desfășurării procesului educațional, unde se prezumă un dezechilibru de putere, în special în relația student / studentă și profesor / profesoară.

Hărțuire

Hărțuirea este reglementată în OUG 137/2000, unde este prezentată ca o formă de discriminare și intră sub incidența Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Astfel, se prevede faptul că hărțuirea reprezintă „orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenența la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv”. (sursă: Centrul FILIA)

Hărțuire sexuală 

Hărțuirea sexuală este sancționată prin Legea 202/2002 și este definită ca fiind un comportament nedorit cu conotație sexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, având ca obiect sau ca efect lezarea demnității unei persoane și, în special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor.

Totodată, în Codul Penal, hărțuirea sexuală este considerată infracțiune atunci când victima este intimidată sau pusă într-o situație umilitoare în repetate rânduri, fiind definită ca „pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relații de muncă sau al unei relații similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situație umilitoare” și se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amendă. (Codul Penal 2009).

Discriminare

Orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe baza de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuala, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice (OG 137/2000). (sursă: Centrul FILIA)

Discriminare de gen

Orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de gen, care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

Discriminare pe baza criteriului sex sau discriminarea de gen la locul de muncă se referă la situațiile în care persoanele sunt tratate diferit pentru că sunt femei sau bărbați. 

Termenii “sex” și “gen” sunt folosiți interșarjabil în multe situații, însă sensul celor două cuvinte este diferit. În timp ce “sex” se referă la diferențele biologice dintre femei și bărbați, termenul “gen” indică diferențele sociale între femei și bărbați și rolurile pe care le asociem femeilor și bărbaților. (sursă: Centrul FILIA)

Violență de gen 

Violenţa sexuală şi de gen (SGBV) este tipul de violenţă îndreptată împotriva unei persoane pe motive ce au de-a face cu genul sau sexul unei persoane. Aceasta include violenţa domestică, violul, abuzul sexual şi hărţuirea sexuală, intimidarea la şcoală şi locul de muncă, traficul de fiinţe umane şi prostituţia forţate. În timp ce atât femeile, bărbaţii, cât şi băieţii şi fetele pot fi la fel de afectaţi, femeile şi fetele sunt principalele victime ale violenţei sexuale sau de gen. (sursă: UNHCR)

Consultant: Avocat Alina Stanciu – Partener Ciupitu & Asociații

Perspectiva psihologică

Conform Asociației Americane de Psihologie, bullyingul este o formă de agresiune în care o persoană provoacă în mod repetat și intenționat disconfort altei persoane prin agresiune verbală sau fizică, comportament agresiv sau umilitor sau prin acțiuni mai subtile.

Abuzul la adresa ta poate însemna, pe de o parte, cauzarea unei suferințe în mod direct, sau, pe de altă parte, nepăsare în a te proteja de rău. Poți suferi abuzuri în propriile familii sau în diverse alte contexte – școlare, instituționalizate.
Abuzul se poate petrece în diverse medii, indiferent de cultură, clasă socială, etnie și are, de regulă, patru forme de manifestare: abuz fizic, abuz sexual, abuz emoțional sau psihologic și neglijență. Bullying-ul nu este o categorie distinctă, ci reprezintă una dintre formele de manifestare ale diferitelor tipuri de abuz.

Abuz psihologic (emoțional, mental, verbal)

Abuzul psihologic este provocarea de angoasă mentală, frică și sentimente de rușine și neputință.
Comportamentele includ: intimidare verbală, umilință, hărțuire, strigăte, amenințări de diferite forme, reținerea afecțiunii și înlăturarea puterilor decizionale.

Semnele includ: pierderea interesului pentru sine și mediu, pasivitate și apatie față de o altă persoană, frică, lipsa contactului vizual, ambivalență sau nervozitate în prezența altei persoane, reticența de a vorbi deschis, neputință și resemnare.

Abuz sexual

Abuzul sexual este un comportament abuziv sau de exploatare sexuală sau orice comportament care face ca persoana să se simtă inconfortabilă în legătură cu corpul sau sexul său. Comportamentele includ: agresiune sexuală sau violență, cum ar fi violul, sodomia, nuditatea forțată și fotografierea sexuală explicită; atingeri nedorite, avansuri sexuale verbal, utilizarea limbajului ofensator sexual; expunere indecentă.

Semnele includ: vânătăi în jurul organelor genitale, boli venerice inexplicabile, lenjerie de corp ruptă / pătată / însângerată, vânătăi la nivelul coapselor interioare, dificultăți de mers sau de ședere, poziție ghemuită și frică de a fi atins.

Exemple:

  • molestare sexuală, expunerea adultului la injurii sau limbaj cu conotaţie sexuală, precum şi atingerea în zonele erogene cu mâna sau prin sărut, indiferent de vârsta;
  • situaţiile care duc la satisfacerea nevoilor sexuale ale unui adult care se află într-o poziţie de responsabilitate, putere sau în relaţie de încredere cu adultul victimă;
  • atragerea sau obligarea adultului la acţiuni obscene;
  • expunerea la materiale obscene sau furnizarea unor astfel de materiale;
  • hărţuirea sexuală.

Abuz fizic

Abuzul fizic presupune utilizarea intenționată a forței fizice care poate duce la vătămări corporale, dureri sau deficiențe fizice.
Comportamente includ: pălmuirea, lovirea, îmbrâncirea, împingerea, trasul de păr, utilizarea mijloacelor de imobilizare fizică (legare), alimentarea forțată, arderea
Semnele includ: discrepanțe între leziuni și explicații, arsuri, vânătăi, leziuni în diferite stadii ale vindecării și vizite repetate la medici sau spitale.

Abuz social

Abuzul social este împiedicarea intenționată a unei persoane de a avea contact social cu familia sau prietenii sau de a accesa activitățile sociale la alegere.

Comportamentele includ: mutarea persoanei departe de familie și prieteni, interzicerea accesului vizitatorilor, refuzarea utilizării telefonului sau monitorizarea apelurilor, întreruperea activităților fără explicații și multe alte comportamente de control.
Semnele includ: anularea neașteptată a serviciilor, neparticiparea la activități la care participă în mod regulat, un nivel ridicat de control al accesului la persoana de către suspectul abuzator.

Abuz financiar

Abuzul financiar este utilizarea ilegală sau necorespunzătoare banilor sau bunurilor persoanei fără ca aceasta să fi consimțit.
Comportamentele includ: furtul de bani, bunuri sau obiecte de valoare, refuzul accesului la fonduri personale; încasarea cecurilor sau folosirea cardului unui adult, fără permisiune și / sau falsificarea semnăturii acestuia; constrângerea unui adult la semnarea contractelor.

Semnele includ: lipsa obiectelor de valori, transferul neobișnuit de bani, obținerea necorespunzătoare a unei procuri, lipsa cardurilor bancare, incapacitate neobișnuită de a plăti facturi sau de a achiziționa cele necesare.

Consultant: Psih. Drd. Yolanda Crețescu

ai o intrebare? contacteaza-ne prin email