Filme realizate de studenți în perioada 1979-1989
UNATC „I.L. Caragiale” prezintă marți, 30 ianuarie, de la ora 19.30, în Sala Cinema din UNATC, un nou program de scurtmetraje proaspăt digitalizate și remasterizate din arhiva universității. Cele cinci filme ale programului au fost realizate între anii 1979 și 1989 de foști studenți ai instituției. Selecția filmelor a fost realizată de Gabriela Filippi, de Andrei Rus și de Ana Szel în cadrul proiectului ARHIVA ACTIVĂ. Proiecția e integrată în ZIUA UNATC.
DESCRIEREA PROGRAMULUI
Acest al 5-lea program al proiectului RETRO UNATC propune o călătorie prin ultimul deceniu al comunismului din România, văzut prin filtrele diverse ale unor studenți din fostul IATC (actuala UNATC). „…Pentru prietenul absent” (1979) și „Frumos e în septembrie la Veneția” (1983), realizate de doi cineaști, Ovidiu Bose Paștină, respectiv Nae Caranfil, care au făcut carieră după ieșirea de pe băncile facultății, au în comun construcții estetice complexe și angoasante – primul pornește de la genul filmelor cu gangsteri pentru a reda impasul existențial al unui tânăr rebel care nu-și mai găsește locul în societate, iar al doilea pastișează structurile narative și stilistice moderniste din filmul lui Alain Resnais, „Anul trecut la Marienbad”, țesând o lume ermetică și lipsită de consistență. Printre numeroasele calități ale acestor filme se numără și interpretările unor actori importanți ai epocii, unii dintre ei încă studenți la acel moment: Gheorghe Visu, Florin Călinescu, Natașa Raab, Cătălin Naum, Doru Ana, Sorin Medeleni în filmul lui Bose Paștină, respectiv Dorina Lazăr, Dan Condurache, Cristina Țopescu, Mihai-Gruia Sandu și Florian Pittiș (doar cu vocea) în filmul realizat de Caranfil.
Celelalte trei filme ale programului au fost realizate în a doua jumătate a deceniului, când producția oficială era din ce în ce mai anchilozată în diverse tipare schematice. Vizionând întreaga producție pe peliculă de 35 de milimetri realizată în IATC în acest interval și păstrată în arhiva universității devine clar că există corespondențe între filmele de lungmetraj ale erei și producțiile studențești, nu doar la nivel stilistic și narativ, ci și în modurile aluzive și, de multe ori, escapiste în care își articulează temele. Spre deosebire de alte perioade revizitate până acum în cadrul proiectului ARHIVA ACTIVĂ, aceasta pare să fi fost și la nivelul realizărilor de școală una mai puțin prolifică (inclusiv cantitativ), fiind perceptibile o oarecare monotonie și o sărăcie de idei și de soluții formale în tratarea discursurilor cinematografice. În afara unor încercări de cele mai multe ori neinspirate de filme de gen, care abundă în această perioadă, alegoriile sumbre, cât mai întortocheate și încărcate narativ, par să fi fost la modă în rândul studenților.
DESCRIEREA FILMELOR
…Pentru prietenul absent
IATC 1979
regie și scenariu: Ovidiu Bose Paștină
Imagine și camera: Mircea Bunescu, Issam Rifai
sunet: Elena Kostrakiewicz, Oltinel Ilnițchi
montaj: Adriana Petringenaru
muzica: Vangelis Papathanassiou
producție: Ana Poncek
distribuție: Gheorghe Visu, Mihai Mereuță, Sorin Medeleni, Florin Călinescu, Doru Ana, Dalila Gall, Ecaterina Nazare, Natașa Raab, Simona Măicănescu, Cătălin Naum, Augustin Brânzaș
23 minute/ alb-negru
Un fel de film cu gangsteri realizat în România sfârșitului anilor 1970, „…Pentru prietenul absent”, al regretatului cineast Ovidiu Bose Paștină, poate să surprindă azi prin mai multe elemente insolite în peisajul cinematografic al acelei perioade. În primul rând, faptul că protagonistul (interpretat de Gheorghe Visu), deși proaspăt ieșit din închisoare – deci reabilitat din punct de vedere legal -, nu trece printr-un proces vădit de izbăvire socială. Trecând de la un prieten la altul sau de la o rudă la alta, între el și lumea din jur nu pare să se refacă nodul gordian rupt când a fost aruncat între pereții temniței. Însăși descrierea lumii subterane unde revine protagonistul e uimitoare, prin lipsa unei condamnări a acestor personaje ieșite net din tiparele sociale dezirabile ale acelor vremuri. În loc să fie povestea politic corectă a unui tânăr rătăcit și a revelației sale că lumea din care plecase e condamnabilă din punct de vedere moral, filmul e mai curând despre un rebel bressonian care nu-și găsește locul spiritual între oamenii dragi lăsați în urmă. Angoasa existențială a protagonistului se destinde doar când proiecția iubirii posibile i se ivește printre blocurile înalte luminate duios de razele soarelui.
Vara cu Ana
IATC 1986
regie și scenariu: Dumitru Lazăr
imagine: Adrian Bota, Șerban Slave
montaj: Alexandra Popescu
etalonaj: Lucia Pivniceru
coloana sonoră: Silviu Camil, Viorel Ghiocel
muzica: fragmente din „Sonata quasi fantasia”, „Apres une lecture de Dante”, „Mazeppa” (Franz Liszt), „Balada a IV-a”, „Nocturnă” (Frédéric Chopin)
șef de producție : Rodica Istrate
distribuție: Oana Ștefănescu, Claudiu Istodor, Horia Mihail, Radu Buznea
30 minute / color
După câteva cadre exterioare într-o decor de orășel de munte, în penumbra noir a unui hol de spital, Ana (Oana Ștefănescu) află că e foarte bolnavă de la unul dintre colegii ei medici. În scena următoare, după ce își injectează ceva într-un braț, participă la un concert de pian al unui tânăr despre care doar mai târziu aflăm că e fiul ei. Partea centrală a filmului o găsește într-un vârf de munte, tulburând solitudinea unui bărbat (Claudiu Istodor) ce lucrează la o stație meteorologică. Treptat, din interacțiunile celor doi, înțelegem că au avut la un moment dat o relație și că s-au despărțit fără a-și mai fi vorbit între timp. Construcția lapidară și ambiguă a filmului transformă experiența vizionării într-un adevărat joc de puzzle, trecerile de la o locație la alta, recurențele, dialogurile eliptice și cu trimiteri multiple făcând necesară participarea activă pentru a lega ițele narațiunii și a descifra posibilele legături dintre personaje. Dincolo de modernismul său narativ evident și în ciuda faptului că titlul și focusul asupra unui cuplu retras din societate în mijlocul naturii par să îl apropie de celebrul film „Vara cu Monika” (1953), realizat de Ingmar Bergman, „Vara cu Ana” are numeroase afinități și cu structurile opace și iconoclaste ale unor artiști precum Alain Robbe-Grillet sau Alain Resnais.
Doar amintirile…
IATC 1989
regie și scenariu: Paul Cozighian
după volumul de proză scurtă „Curcubeul de la miezul nopții”, de Bedros Horasangian
imagine: Svetlana Tătucu
montaj: Nina Badea
sunet: Horia Murgu, Silviu Vîju, Călin Potcoavă
lumini: Ion Dabu, Dumitru Marin
asistent imagine: Nelu Glomnicu
machiaj: Mihai Ionescu
producție: Ana Poncek
distribuție: Tamara Crețulescu, Marcel Iureș, Maia Morgenstern, Marian Ghenea, Dan Grigore
10 minute/ alb-negru
Inspirat din seria de nuvele a lui Bedros Horasangian, filmul „Doar amintirile…” are ca temă disoluția unui cuplu văzută din două perspective. Episoadele din viața conjugală a autorului unei piese de teatru (interpretat de Marcel Iureș) și versiunea lor dramatizată pe care o repetă un cuplu de actori pe scenă se amestecă, amplificând lipsa de comunicare și distanța dintre parteneri. Cu o mizanscenă simplă și eficientă, filmul e construit ca un monolog feminin pe două voci (Tamara Crețulescu în rolul soției și Maia Morgenstern în rolul actriței), contrapunctat de tăcerea neputincioasă/încăpățânată în care se retrag cei doi protagoniști.
Publicitate (d’ale publicității)
IATC 1985
regie: Dan Berlogea
imagine: Dan Berlogea
asistenți imagine: Aurelian Petrescu, Florin Chiriac
montaj: Alexandra Popescu
etalonaj: Gina Cantonieru
sunet: Dan Iancu
producție: Ana Poncek
machiaj: Cecilia Bârbora
distribuție: Cecilia Bârbora, Emilia Popescu, Ovidiu Lazăr, Florin Chiriac, Lucian Nuță, Simona Văduva, Nicolai Bejenaru, Anca Cristescu, Gabriela Munteanu, Aristide Cristodulo, Antonina Iacobescu
10 minute/ color
Filmul realizat de Dan Berlogea este o satiră a artificialului din publicitate, surprinzătoare mai ales din prisma momentului la care a fost realizată, la mijlocul anilor ʼ80. Clișeele ironizate anticipează imaginarul sexualizat al anilor ʼ90: tinere femei ce mușcă lasciv dintr-o bucată de ciocolată care li se topește pe față, cupluri de îndrăgostiți sorbind cu subînțeles dintr-o șampanie al cărui dop sare cu presiune. „Publicitate” este totodată și un omagiu adus eforturilor echipelor de filmare, nevoite să filmeze în condiții dificile – hiperbolizate în film – și să găsească tot soiul de soluții ingenioase pentru ca situațiile neverosimile pe care le prezintă să arate cât mai lustruite și mai dezirabile.
Frumos e în septembrie la Veneția
IATC 1983
scenariu și regie: Nae Caranfil
imagine: Cristian Comeagă
distribuție: Dorina Lazăr, Dan Condurache, Florian Pittiș, Cristina Țopescu, Sandu Gruia
20 minute/alb-negru
Filmul de anul III al lui Nicolae Caranfil (cum încă se semna la acea dată) aduce laolaltă două opere: piesa într-un act a lui Teodor Mazilu, după care filmul își și ia titlul, și filmul lui Alain Resnais din 1961, „Anul trecut la Marienbad”, pe care îl parodiază tandru. Iar între cele două creează, într-un mod comic, mai multe puncte de contact – pornind de la somptuozitatea interioarelor (care în Veneția lui Caranfil, spre deosebire de Marienbadul lui Resnais, își dezvăluie rapid fața decrepită, contrazicând impresiile inițiale) și până la aerul prețios pe care îl emană: acuza frecventă de elitism în cazul filmului lui Resnais și pompoșenia personajelor caricaturale din piesa lui Mazilu, care refuză banalitatea prezentului, dorind ca acesta să se transforme cât mai degrabă în trecut ca să poată visa la el. Filmul pune în contrast și cultura contemporană obsedată de mărfurile de consum (mai ales privite de la distanță), și pe aceea a epocilor trecute, sanctificată de emisiuni precum Teleenciclopedia – nu degeaba vocea care comentează ornamentele de pe tavanul clădirii, într-un cadru ce evocă travlingurile languroase din „Anul trecut la Marienbad” este aceea a lui Florian Pittiș. Dorina Lazăr apare aici într-un emploi diferit față de rolurile sale din cinema: machiată și coafată într-un fel care să amintească stilul distins al lui Delphine Seyrig în „…Marienbad” și purtând șaluri de pene.
Texte scrise de Gabriela Filippi și Andrei Rus.
Echipa proiectului:
curatori ai programului: Gabriela Filippi, Andrei Rus, Ana Szel
coordonatorul proiectului de digitalizare: Alexandru Sterian
* scanări negative: Abis Studio, ANF
* transpunere / masterizare sunet: Ioan Bain
* colorizare: Mircea Crivoi
* tratare / verificare negative: Nicoleta Manolache
* verificare și pregătire copii standard pentru vizionare: Adriana Soare
* proiecționist: Valentin Berneagă
* filmare digitală a proiecțiilor: Dan Bobe
* back-up materiale digitale: Mariana Cojocaru
* traduceri în limba engleză: Anca Tăbleț
* sincronizare subtitrări: Ștefan Ristea
* liste de dialoguri: Ramona Aristide
* grafica materialelor vizuale: Anna Florea
ARHIVA ACTIVĂ e un proiect coordonat de Centrul de Pedagogie și Studiu al Imaginii SORIN BOTOȘENEANU din UNATC. Arhiva Activă își propune să aducă în atenția publicului filme din toate timpurile grupate în programe distincte. De asemenea, își propune să contribuie la digitalizarea, restaurarea și cercetarea arhivelor audio-vizuale, atât din interiorul universității, cât și aparținând ANF sau altor instituții de profil sau unor entități private. „Retro UNATC” este unul dintre programele proiectului ARHIVA ACTIVĂ.
Link spre pagina web: https://arhiva.unatc.ro/filme-unatc/
Centrul de Pedagogie și Studiu al Imaginii SORIN BOTOȘENEANU funcționează, începând din anul 2022, în cadrul Facultății de Film din UNATC „I. L. Caragiale” din București. El avansează cercetarea interdisciplinară în domeniul imaginii audio-vizuale – film, fotografie, arte performative, media, arte vizuale -, promovând metoda dublului transfer, precum și cercetarea și experimentul în domeniul pedagogiei cinematografice, legate intrinsec de procesul de învățământ și practica studențească.
Proiectul „Retro UNATC” este finanțat dintr-un FDI de Internaționalizare coordonat de prof. univ. dr. Alex Sterian.